Horezu-mai-2009 si-a castigat dreptul de a fi cel mai reusit workshop de fotografie la care am participat pana acum, pentru ca pastreaza, pe langa fotografiile facute, amintirea unor oameni deosebiti. Nu cred ca sunt singurul care bombane pe seama multelor rele din tara asta, tara noastra, dar parca te vindeci un pic cand vezi la semenii tai ca exista inca buna crestere, aplecare spre frumos si capacitatea de a respecta pe cel care poate si stie mai mult decat tine. Va rog, sa nu-mi luati remarca drept aroganta, (as cadea in greseala unora si tare n-as vrea) ci marturia unei stari de fapt.
Si mai cred ca putem sa fim mandri ca suntem mai sensibili decat altii: pentru ca ne-am facut o pasiune din fotografie, pentru ca am fost cuceriti si am reverberat la sensibilitatea lui Florin Constantinescu, (altminteri de ce l-am fi ales pe el si nu pe un altul…) si citind mesajul lui Zoli inclin sa cred ca nu gresesc. Sunt incantat ca ne uneste o pasiune comuna si ca m-ati inclus in grupul vostru de prieteni. Multumesc!

Florin, multumesc ca “ne-ai scos din casa” si ca ti-a pasat de noi pana “am intrat in casa”.