Nunta

Nunta sau căsătoria este al doilea cel mai mare eveniment din viața omului, după naștere. O nuntă la români presupune mult fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de nuntă au fost și vor fi nelipsite. Acestea au pe de altă parte și rolul de a-i amuza atât pe miri, cât și pe nuntași. Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au moștenit din generație în generație, astfel că unele dintre ele sunt foarte vechi.

Pe vremuri, cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau sate. Acolo, chiar și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță, iar ulițele satelor răsună a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin joc, cântec, chiuituri, dar și nelipsitele practici tradiționale.

Pețitul. Fiecare nuntă este precedată de o cerere în căsătorie. Numai că până la cererea propriu-zisă a miresei, numită logodnă, conform tradiției mirele trebuie să ceară mai întâi permisiunea viitorilor socri. Acest obicei poartă numele de pețit. Viitorul mire va merge astfel însoțit de părinți și rude la casa miresei pentru a obține aprobarea părinților acesteia, astfel încât să se poată căsători cu aleasa inimii. Odată primită binecuvântarea părinților, mirele va dărui viitoarei mirese inelul de logodnă, iar mai apoi aceștia vor trece la pregătirea propriu-zisă a nunții.  Înainte de toate trebuie să-și aleagă însă nașii.

Alegerea nașilor. O altă tradiție, extrem de importantă, este alegerea nașilor, viitorii părinți spirituali ai mirilor. Se spune că nașii vor juca un rol esențial în desfășurarea propriu-zisă a nunții, cât și în viața tinerilor căsătoriți, astfel că numirea acestora trebuie bine cântărită înainte. În alegerea nașilor trebuie ținut cont de asemenea și de îndatoririle financiare ce le vor reveni acestora. Cuplul de nași va plăti voalul miresei, lumânările și preotul care va oficia căsătoria. De altfel, nașul mare este cel care va oferi și cel mai mare dar de nuntă.

Bărbieritul mirelui. Astfel tradiția cere ca, înainte de a merge la casa nașilor și mai apoi la mireasă, mirele să fie gătit și aranjat de către cavalerii de onoare la casa acestuia. Tot aici conform tradiției mirele trebuie să fie bărbierit de către un prieten apropiat sau cavaler de onoare. Acest obicei simbolizează trecerea de la statutul de flăcău la cel de bărbat matur, însurat, cap de familie. Odată gătit și aranjat mirele merge cu întreg alaiul de nuntă la casa nașilor. Acesta dăruiește nașei buchetul de nuntă, iar nașului îi pune papionul sau cravata la gât. Nașilor le revine datoria de a-i primi pe nuntași cu vin și bucate alese. După ce nuntașii au fost ospătați cum se cuvine, nașii iau lumânările de cununie, parura și voalul miresei și împreună cu întreg alaiul de nuntă se îndreaptă către casa miresei.

Gătitul miresei. Aici nașa va ajuta mireasa să se gătească și îi va prinde voalul. În tot acest timp mireasa rămâne ferită de ochii mirelui, iar pe fundal se va auzi binecunoscuta melodie “Ia-ți mireasă ziua bună”. Moment emoționant, acest obicei de nuntă va smulge lacrimile celor prezenți, mai ales pe cele ale părinților și rudelor apropiate. De acum mireasa este gata să meargă împreună cu alesul inimii în fața lui Dumnezeu pentru a-și mărturisi iubirea veșnică. După ce mireasa este gătită se va întâlni cu mirele care îi va dărui buchetul de mireasă și care o va putea admira îmbrăcată în rochia albă.

Turta miresei. Împreună cu nașii și întreg alaiul, mirii vor merge mai apoi spre biserică, dar nu înainte de a rupe turta miresei, pe care nașa o va împărți celor prezenți, dar și de a juca hora miresei purtată cu trei pași înainte și trei înapoi conform tradiției populare. Tot acum mireasa trebuie să prindă în piept cocardele celor prezenți, începând cu mirele, nașii, părinții, apoi restul rudelor și prietenilor. Ca lucrurile să meargă mai repede, mireasa este ajutată și de către domnișoarele de onoare.

Cununia. Cel mai important moment din timpul unei nunți este fără îndoială cununia, care din punct de vedere religios este considerată o taină, semnul măririi și al cinstei: “Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii“. În biserică, prin intermediul preotului, tinerii se vor uni și de bună voie vor primi binecuvântarea Lui Dumnezeu. Prin Taina Sfintei Cununii iubirea și legătura tinerilor căsătoriți se va întări și nimeni și nimic nu ar trebui să o destrame.

Conform tradiției în biserică mirele stă în dreapta miresei, nașul lângă mire, nașa lângă mireasă, iar în spatele mirilor stau părinţii și întreg alaiul de nuntași. În timpul cununiei lumânările sunt ținute aprinse de către nași și sunt considerate mărturii ale unirii celor doi tineri în fața Lui Dumnezeu.

La un moment dat, în timpul slujbei, preotul împreună cu nașii vor pune tinerilor miri cununiile. Acestea se aseamănă cu o coroană care este simbolul demnității, cinstei și mândriei. Cu cununiile pe cap și prinși de mână împreună cu nașii și preotul, mirii vor înconjura tetrapodul de trei ori, în numele lui Isaia. Din acest moment drumul tinerilor căsătoriți devine comun, asemănător unei roți, care se învârte în jurul axei nemișcate. Acestă axă este reprezentată în plan simbolic de iubirea și promisiunea eternă a acestora.

De asemenea, degustarea vinului din cupă sau paharul comun oferit mirilor de către preot în timul cununiei simbolizează dulceața dragostei și a bucuriei ce o vor împărtăși împreună. La finalul slujbei religioase întreg alaiul de nuntă prezent la eveniment se va prinde în horă în fața bisericii, iar mai apoi va merge către restaurant sau spre locul unde va avea loc petrecerea dedicată căsătoriei.

Petrecerea de nuntă începe cu cinstirea fiecărui invitat în parte cu un pahar de vin sau șampanie. Se continuă apoi cu servirea diferitelor feluri de mâncare atent alese de miri, dar și cu joc, cântec și bună dispoziție.

Bineînțeles și în timpul petrecerii de nuntă tradițiile și obiceiurile sunt nelipsite. Astfel invitația la joc a nuntașilor trebuie deschisă de un dans al mirilor. În acest sens mirii trebuie să aibă pregătit un moment dedicat, să aleagă o melodie și să exerseze din timp acest dans.

Petrecerea de nuntă va continua ore bune, până când tortul mirilor se va servi invitaților și până când mireasa va arunca buchetul fetelor nemăritate. Se spune, conform tradiției, că fata care va prinde buchetul de mireasă va fi următoarea la măritat. Tot acum nașa va da jos voalul miresei și îi va pune năframa. Acest obicei semnifică trecerea tinerei fete la statutul de femeie măritată. Se obișnuiește ca fata care a prins buchetul să primească și voalul miresei drept cadou. De asemenea, nașul va da jos cocarda mirelui pe care acesta o va arunca băieților necăsătoriți. La fel ca și în cazul fetelor flăcăul care va prinde cocarda va urma la însurătoare. Se mai obișnuiește, în special la orașe, ca în timpul petrecerii de nuntă mireasa să fie furată și înapoiată mirelui abia după ce acesta va îndeplini condițiile puse de cei care au furat miresa.

Sursa textului: traditii-superstitii.ro